12-14 martie -Experiment de iarna in Rodnei si Suhard de Aurica Scriitoru

Vremea se anunta buna pentru o escapada la munte ,chiar pentru o iesire mai de rupt oasele pe care tot o planuiam de ceva timp .Facem apel la solidaritatea HPM si ne dotam cu inca o pereche de coltari si trei pioleti ce erau lipsa in gestiunea echipei , chiar daca era prima data cand am fi folosit asa ceva ,da macar sa nu zicem ca nu avem si da si bine la poze.Rachetele de zapada erau in dotare si eram convins ca vor face diferenta la zapada din aceasta perioada ,asa ca am insistat ca si Petrica si nea Gicu sa faca un efort financiar sa le achizitioneze.Liste ,informatii ,telefoane la salvamont si la cunostiinte care au mai fost pe Rodnei iarna si conturam ca plan sa plecam vineri seara spre pasul Rotunda ,sa dormim la cabana Croitor 1320m ,sambata dimineata cu tot bagajul sa urcam spre Ineu sa campam in Saua cu Lac  sau Lala Mica ,duminica urcam Ineul si coboram la cabana iar luni sa mergem pe Suhard la vf.Omu. Ca si paranteza recomand Cabana Croitor celor ce vor sa faca trasee in Rodnei- Suhard ,cabana simpla de munte bine pozitionata

,cu sobe in fiecare camera,bucatarie,living si mai ales foarte ospitaliera prin simplitatea sa si a propietarului.(tel.0786579645-domnul Croitor) .

Sambata dimineata ne trezim pe la 05.00 si incepem sa pregatim plecarea .dar parca fara entuziasmul si emotia cu care am mai facut-o alta data.Simteam ca viroza respiratorie cu care plecasem deacasa o sa-mi creeze ceva probleme dar nefiind adeptul antibioticelor am lasat-o in pace , lui Ramiro i se vedea pe fata oboseala acumulata in ultimul timp la slujba,nea Gicu nu dormise ca de obicei decat 1-2 ore ,doar Petrica parea mai vioi ,dar in fine nu ne faceam mari probleme stiind ca avem tot ce ne trebuie .Vremea se anunta-se buna asa ca la 8.30 ne punem in miscare.

Zapada pe prima ora de mers e acceptabila ,iesim in golul alpin si ne intalnim cu doi tineri cu echipament minim care plecase-ra pe la ora 06.00 si inotand pana la brau au ajuns abia pe Vf.Nichitas 1451m ,unde e si un stalp geodezic ,asa ca trecem la rachete.Pana pe la ora 11.00 mergem foarte bine si intram pe curba de nivel de sub Muntele Gajei ,dar soarele inmoaie zapada si face sa se prinda de rachete avand cate 4-5 kg pe picior de tras la deal .

Simteam déjà efectele virozei ,nu aveam suflul obisnuit dar tinem totusi un ritm cat ce cat bun si la ora 14.00 suntem in Saua Gajei cam obositi cei drept si de la rucsacul bine incarcat.

Imaginea celor trei varfuri pe care o avem in fata tot traseul si vremea calma si insorita imi dadeau aripi si-mi stimulau imaginatia . Le si desenam celorlalti coechipieri cum o sa punem coltarii pentru prima data (pentru trei dintre noi), o sa trecem in vreo 2 ore de creasta Ineut si cum o sa admiram apusul si rasaritul de pe platforma ce o vom sapa in zapada din sa .

Dar lucrurile nu stateau chiar asa .Daca creasta Ineutului parea a fi cu zapada in mare viscolita ,fara cornise si deci cumva accesibila cu coltari si atentie marita  ,prima panta de vreo 10-15m (mai neexpusa la vant) ce face intrarea in creasta din Saua Gajei ,era acum cu zapada prospat asezata ,mare si umeda ce nu facuse priza cu cea veche.

Nu facem decat o singura incercare cu rachete de a urca ,dar nu merge ,ne-ar fi luat cam o ora si efort maxim si nici nu stiam daca nu va mai urma vreo astfel de portiune asa ca schimbam directia si hotaram sa coboram la Lala Mare .

Coborarea e pe o panta de vreo 50 grade ,renuntam la rachete si exersam oprirea in jnepeni in dreapta traseului intrucat era aceeasi problema : zapada pana la brau depusa peste cea veche inghetata o lua la vale.Ramiro isi aduce aminte de anii tineretii cand luase cateva lectii de alpinism si coboara cu fata la zapada de parca era perete de stanca,nea Gicu isi da drumul ca pe sanie si in vreo ½ ora ajungem rasufland usurati in valea Lalei si cu inca un pic de efort ajungem la Lala Mare la ora 16.30.

Montam corturile ,nea Gicu dibuieste firul de apa ce pleaca din Lala Mare primusul trece la treaba ,multe ceaiuri ,supe si pe la 19.00 intram in sacii de dormit.Pentru mine personal se anunta o noapte lunga ,simtem ca aveam un pic de febra  si o tuse urata de la aerul rece inspirat toata ziua ce parea sa nu se opreasca.

In timp ce Gicu si Petrica mai zabovesc pe afara si nu par foarte optimisti pentru a doua zi privind traseul spre Ineu  ,se straneste un vant care ne zguduie corturile toata noaptea .

Noaptea trece greu si pentru  Gicu care nu poate dormi ,mai iesim din cand afara sa asiguram ancorarea corturilor ,rafalele de viscol lipind cortul efectiv la pamant ,dar fara a deranja somnul enervant a lui Ramiro .Dimineata la 06.00 pe nepusa masa ingramadim in graba tot echipamentul in rucsaci si coboram spre Gura Lalei ,oarecum resemnati ca mai mult de atat , nu putem deocamdata .Drumul pana la Rotunda e un chin,din cauza febrei nu puteam sa ma misc decat in reluarea cu tendinta de a ma aseza la fiecarea 10 min.

Avem insa noroc ,pe drumul de la sosea catre cabana un jeep amabil care ne ia pe toti si e la 16.00 petreceam cu supa,tochitura ,vin etc .Luasem si cateva felii de tort de acasa sa sarbatorim ,da parca nu erau asa dulci dupa tura nu prea reusita  .Luni eu raman la cabana fiert dupa inca o noapte de nesomn din cauza febrei ,ceilalti trei plecand cu echipament minim si rachete pe Suhard .Traseul dus intors dureaza vreo 9 ore ,dar sigur au fost pauze de poze mai lungi ,9 ore care au trecut greu singur la cabana .

Urc si eu pana la limita padurii de unde se vede bine creasta dintre Ineu si Gargalau ,la cabana improvizez un pat afara dintr-o usa si ma-ntind la soare cu ochii spre Suhard pana pe la ora 16.00 cand colegii au coborat .Le pregatisem masa ,aveam si 2 l de bere si valea spre casa pe la 22.30 suntem la Iasi.

Ca si concluzii :

• o experienta poate necesara ,o tura fara nimic spectaculos ,parca nici pozele nu au iesit cum trebuie ,desi imaginea abrupturilor si crestelor din trio Rosu- Ineut- Ineu impresioneaza oricand

• poate ca asteptarile noastre au fost cam mari ,acum cand retraiesc momentele poate ca am fost un pic arogant cu domnul Ineu

• rachetele de zapada fac clar diferenta
  

• cred ca se merita ca la anul cum zicea Ramiro sa facem si noi o scoala hivernala macar pentru sporirea increderi
• Text Aurica Scriitoru, Foto: Ramiro, nenea Gicu si Petrica