Valea Alba si radioamatorismul

In weekendul 5-6 august am reușit sa îmbin și urcatul pe munte și pasiunea pentru radio: activările a 3 vârfuri SOTA(Costila, Colții Obârșiei, Omu) și participarea la concursul Cupa FM Năsăud.

Vineri am plecat imediat după serviciu, din Iași, cu amicii cu care merg pe munte mai des: Ducu, Bogdan și Gabriela. Pe drum spre Brașov, am reușit și m-am întâlnit si cu Marius (YO8RKU) pentru câteva minute.

După un somn cam scurt în Brașov, sâmbăta dimineața trecem pasul Predeal spre valea Prahovei și ne oprim în Bușteni, la Căminul Alpin, unde lăsam mașina. Reușim sa avem doar o întârziere de 20 de minute, fata de ora propusa pentru intrarea în traseu, încă e bine! Ne echipam, luam “rucsăcei” de 13-14 kg în spate și ii dam la “deal”, întâi pe traseu marcat cu triunghi rosu, apoi la o a doua intersecție pe o poteca nemarcata turistic spre poiana La Verdeață. Iau legătura cu Cristi (YO3GWM) si aflu ca și e deja pe platou și curând se apuca de treaba la YO9C si la schimbarea repetorului de UHF cu unul digital. Planul era sa trecem și noi pe acolo. Câștigam altitudine, suntem încă în pădure, dar e foarte cald, speram sa dam cât mai curând de zăpada de pe Valea Alba. Ajungem în poiana La Verdeață, verificam pe schițe, traseele, muchiile și văile ce ne încânta privirea spre stânga(Peretele Caraimanului) si spre dreapta (Peretele Văii Albe). Ocazie buna sa facem o pauza de masa și de echipare, de aici încep lucrurile serioase, intrând pe valea alpina: pietrele pot fi pornite de capre negre, alți alpiniști sau chiar de un coleg de echipa. Mai pe dreapta sau mai pe firul văii, după urme de bocanci pe nisip, după mici pete de vopsea și mai mult pe intuiție, începem sa urcam p Valea Alba, bolovan cu bolovan, prag cu prag. Din păcate nu găsim zăpada, deși cu 2 săptămâni înainte ar fi fost văzuta; ne bucuram de un firicel de apa ce se mai aduna prin mici marmite. Ocazie buna de făcut pauza, pentru rehidratare si răcorire, pentru soarele ne arde bine.

Încerc sa iau legătura cu echipa de la YO9C, dar nu reușesc prin radio, trec pe R2X si am surpriza sa discut cu YO8SAL(nea Adrian), tocmai instalase un crossband repeater în Iași. La o noua pauza reușesc sa vorbesc și cu YO8RXS(nenea Puiu). Trecem și săritoarea Cârnului, dar folosim si echipamentul tehnic, pentru un plus de siguranța și încredere, nu avem multa experiența pe trasee nemarcate. Valea Alba fiind traseu alpin cotat 1A, teoretic nu e nevoie de asigurări, semi-coarda și ham, dar dacă tot le-am avut în rucsac, o priza de încredere în plus nu strica. Având rucsaci grei și fiind pentru prima data pe acolo, nu ne încadram în timpii estimați, 2 grupuri aproape ne ajung pe partea finala, deși au plecat cu multișor după noi. Încercam sa păstram un ritm constant, dar facem pauze sa ne bucuram de natura, rehidratare și revitalizare.

Cu o întârziere de aproape 2 ore fata de ce îmi planificasem acasă, ieșim pe platoul Bucegi, după aproape 900m diferența de nivel urcați doar pe Valea Alpina. Îmi este clar ca nu am timp sa ajung și pe vf Cocora, sa fac activările SOTA si sa prind din timpul etapei de 1 de VHF si nici colegii de echipa nu sunt incantați de acest ocol pe la Babele. Asa ca facem dreapta, spre nord, ii dau tare și urc pe Vf Costila, il activez rapid cu ajutorul a 2 echipe de radioamatori plecați și ei in expediții SOTA (YO6PIB cu YO6EVA si YO8SSH cu YO8SDF), discut și cu YO3IXW(Bogdan) si băieții din Brașov YO6NAM (Răzvan)și YO6IOG(Sergiu)  si ii dau talpa sa urc și pe vf Colții Obârșie. Pe traseul Babele – vf Omu, lume ca pe bulevard și ca număr/grupuri, dar și ca echipament; bicicletele nu lipsesc nici ele, una chiar cu motor.

Îmi ajung colegii, facem planul: ei se duc după apa la Izvorul Mecet, eu urc fără rucsac pe vârful Colții Obârșiei. Reușesc sa îl activez, începe si concursul, e bine ca sunt în același careu cu vf Omu. Nu stau foarte mult pe vârf, sa nu îmi îngrijorez/întârzii colegii, iar în dreapta spre Valea Prahovei, tuna bine și se vedeau nori urați. Cobor la rucsac și începem urcușul final spre varful Omu. Sub amenințarea ploii ce se vedea acum spre Leaota, însoțita și ea de tunete, renunțam la planul de a merge spre Refugiul Țigănești. Pentru mine e bine, îmi rămâne mai mult timp pentru concurs; iar pixul și foaia prind bine la scris log-ul pe genunchi, fata de telefon cum am făcut la ediția din 2016 a concursului. Cat de bine se va vedea după arbitrare 😉 Aud multe stații si toate care le-am auzit am reușit sa le lucrez și în VHF și în UHF. YO6ODO (Adrian) este și el pe vârful Omu și mai discutam despre echipamente, antene, concursuri la finalul etapei de UHF.

După concurs fac teste pe noul repetor C4FM de la Babele și lucrurile merg ok; si alti radioamatori, afla diferența intre analogic si digital si ce însemna corecțiile erorilor. Ma întorc la cabana, Bogdan rezolva cumva cu cazarea, dar locurile alocate pe prici au 30cm lățime, iar multi colegi de camera nu știu de regulile cabanelor de munte. Pe la 1:30 renunț la locul din pat și găsesc un loc pe o băncuța sub geam la fel de lata și ea, dar reușesc sa leg câteva jumătăți de ora cu somn.

Duminica dimineața, strâng repede salteaua, sacul de dormit, rucsacul, un mic dejun rapid si fuga la concurs, după ce schimb si bateria la stație. Nu bate vântul tare, dar sunt 15 grade Celsius, asa ca o bluza windstopper si fesul sunt cam obligatorii. Legăturile merg bine, sunt momente în care aud și 2-3 QSO-uri în paralel, în special 145.255; nu ii problema ca mai găsesc și alte frecvente libere. Mai aud și muzica, tot pe 145.225, conform cu regulamentul 😉 , dacă era pentru mine sa știți ca nu m-ati nimerit cu genul muzicii 😉

Colegii de echipa încep sa coboare putin după ora 9, eu rămân pe vârf și pentru etapa 2 de UHF. Încerc sa iau o frecventa sa fiu vânat rapid, sa mai salvez timp, fac câteva QSO-uri rapid. Mai vânez și eu, ce nu am lucrat, ii dau un control lui YO3ITI/P si moare bateria, mai încerc cu prima, dar e moarta si ea. Din păcate nu mai reușesc sa testez si repetorul UHF din Retitis/Calimani, proaspăt instalat și el de YO8CLN si YO8SSB. Se pare ca fost weekend-ul repetoarelor C4FM, felicitări celor care au contribuit, ajutat și au grija de ele!

Era aproape 10:30, destul de târziu, leg bocancii bine, iau rucsacul în spate și încep coborârea pe Valea Cerbului. Tai cam toate serpentinele unde pot (Nu faceți ca mine!), fac câteva poze la o capra neagra aflata în poteca și ii cobor în ritm alert.  Ajung și depășesc câteva grupuri de turiști, dar ai mei colegi sunt departe. Am noroc ca e semnal GSM și mai discutam prin telefon când trecem prin anumite locuri, sa estimam distanta intre noi. Recunosc ca nu ma simțeam deloc bine fără baterie la stație și singur pe o poteca în zona plina cu ursi de Bucegi. Din fericire, chiar și după 4 ore de concurs pot sa piui și fluier suficient de tare, ca sa ii avertizez pe ursi ca sunt prin zona. Îmi ajung colegii cu 5 minute înainte de a ieși din pădure în Bușteni, putin înainte de ora 13:00. Traseul estimat la 5 ore, cu aproape 1700m de coborât, l-am parcurs în 2,5 ore, lucru care am sa îl resimt din plin a doua zi, luni, printr-o febra musculara puternica.

Facem o pauza de prânz în Bușteni și pentru rehidratare, dar si masa, plecam după aproape o ora, admiram coloana de mașini de pe DN1 si ne consideram norocoși ca noi mergem spre nord, deși drumul nostru e mai lung ca și distanta. Ajunși în Iași ne bucuram de cele 23 de grade, după ceva ploaie și o furtuna puternica.

Mulțumesc colegiilor de tura: Ducu, Bogdan si Gabi, pentru răbdare și ajutor!

Câteva poze făcute de colegi și mine, cu ceva comentarii găsiți aici

 PS: In concurs am lucrat cu ce merg în mod normal pe munte: un Kenwood THD72A cu o antena Nagoya 771.